26.06.2009. Ziua a 9-a:Estella - Torres del Rio.

După un sejur agreabil în Estella, în zorii zilei următoare, călătoria a urmat. Prima localitate de interes din această zi a fost Irache. Localitatea este cunoscută şi datorită izvorului de la margine, cu două robinete, unul cu vin şi celălalt cu apă. La robinetul cu vin este afişat un aviz pentru pelerini cu îndemnul, să bea vin atât, cât să le dea putere  pentru a ajunge sănătoşi la Santiago, iar dacă doresc să umple vase, atunci să-l cumpere. Eu n-am avut norocul să gust din  vin, era prea devreme. Programul e de la ora 8. Nu departe de izvor se află Muzeul vinului iar în faţa lui, se găseşte o impunătoare mănăstire din sec.17 cu uşa de la intrare - monumentală, din sec. al 12-lea păstrată din turnul vechi al clădirii.

 

De aici până în localitatea Villamayor de Monjardin, drumul urmează  printre podgorii de vii bine îngrijite. Imaginea acestei localităţi este întregită de castelul lui Esteban, construit în  sec. 9, renovat  în sec.14. Faimosul castel se află pe creasta masivului muntos de la poalele localităţii şi  atrage atenţia din departare, iar împerună cu biserica Sfântul Andrei (sec. 12),  formează o umagine încântîtoare. Lângă biserică se află un aberguele donativ. Pe post de gazdă, un bărbat tânăr, cu mare dragoste de oameni ne-a ospătat ca pe cei mai scumpi oaspeţi. Am luat dejunul împreună cu alţi pelerini, vreo 10 la număr. Ne-a servit cu cafea, sucuri, ceai, pâne tostată, biscuişi, magiun, unt ş.a.  Aici am făcut  cunoştinţă cu o pelerină din Franţa, o doamnă drăguţă pe nume Maria Nuria.  Am discutat cu ea puţin,  deşi cam dificil, dânsa vorbea cu greu spaniola, până găsea cuvântul potrivit în dicţionar... dar esenţa dialogului a fost clară.  În gardul de la biserică este montat un plug vechi, ca monument al agriculturii. Mi-a părut o idee interesantă!







 Pe parcursul zilei am reîntâlnit-o pe Iluminada şi Francisco, de care ne despărţisem într-un timp.  Am cunoscut o doamnă din Spania, pe nume Maria cu care am discutat despre Camino... şi tot aşa am ajuns la Los Arcos. Aici aveam misiunea să intru într-un alberguele unde anul trecut, Leonid a lăsat un mesaj mural. L-am găsit, am făcut foto, am scris şi eu unul pentru istorie şi am mers mai departe. Localitatea este frumoasă, nu prea mare, dar cu mult şarm, datorită clădirilor de epocă strâns legate de istoria Camino de Santiago. A cunoscut faima în epoca medievală, amplificând fundamentul  localităţii de origine romană.  Datorită amplasării geografice între două provincii: de Navarra şi de Castilla a bineficiat de atenţia regilor din ambele provincii. De mare interes istoric este biserica Sfânta Maria cu turnul splendid  din sec.16 şi o frumoasă Poartă prin care pelerinii trec spre centrul localităţii. Din epoca medievală s-au păstrat până azi, Poarta Staţiunii şi Poarta Castilla prin care pelerinii ies din Los Arcos pentru a-şi urma Drumul spre Santiago. Majoritatea pelerinilor au sfârşit etapa de azi, aici. Prietenii mei, însă au hotărât , că trebuie să mergem mai departe încă 8 km.

A urmat  localitaea Sansol. Impresionantă este biserica de aici,  din sec.17,  fostă proprietate a faimoasei Mănăstiri San Zoilo din Carrion de los Condes, care la  fel ca mănăstirea cinsteşte numele martirului Zoilo.   

Curând am ajuns în Torres del Rio, o localitate mică cu câteva case viu colorate. Domneşte o  linişte de-ţi  suna în urechi.  Merită văzute două importante monumente istorice: biserica "San Sepulcro", o construcţie în formă octavă din epoca medievală, o bijuterie a Drumului lui Santiago şi biserica "Sfântul Andrei" (sec. 16). 

Picioarele mele încep să  de-a de ştire,  am mers 22 km. fără nici un popas... şi nu e vina nimănui! E doar a mea şi o sa-mi primesc răsplata, ştiu. 

Samport - Canfranc. 18.06.2009. Prima zi de Camino

 

1 

 

Ne-am pornit din Barcelona dimineaţa devreme. Până la Somport sunt cam 500 km., dar drumurile Spaniei sunt într-o stare atât de bună, că după cca 7 ore de mers cu maşina, cu două pauze de cafea, eram la primul punct al Drumului – Somoprt.

De aici începe Drumul Aragones : Somport - Puente la Reina, unul din cele patru artere ale „Drumului Frances”, preferat de către pelerini în epoca medievală,  din sec. XII şi-a pierdut din popularitate (celelalte trei trasee îşi au începutul în Roncesvalles). Am optat pentru acest traseu încântată de mulţimea de monumente istorico-culturale şi frumuseţea naturii încântătoare!  (vezi foto). 
Sompotr -ul  (Summus Purtus) se află în munţii Pirinei la o altitudine de 1600 metri, cel mai înalt punct din teritoriul Spaniei şi este scăldat de apele râului Aragon. Traversând un tunel lung şi foarte frumos iluminat am început călătoria de pe teritoriul francez. Natura, o încântare,  de un verde intens, poteci şi poieniţe splendide, râuleţe care sclipesc pe aici pe acolo, printre pietrele seculare.
Tot aici se află şi primul alberghe (aşa se numesc căminele pentru pelerini, care la un preţ simbolic oferă pelerinilor un pat, duş cu apă caldă, bucătărie şi sufragerie (marea majoritate dispun de toate serviciile).  Am servit o cafea, barmenul şi pe  post de gazdă a căminului,  a aplicat prima ştampilă în Credencial  (paşaportul pelegrinului pe Camino de Santiago) şi am luat direcţia primului însemn - scoica cu razele Drumului iacobin şi săgeata galbenă.

A fost o etapă scurtă de 7,5 km. prin munţi cu privelişti ce îmi atrageau atenţia în permanenţă. Drumul l-am parcurs uşor cam în 3,5 ore, dar care a făcut să vibreze intens sufletul. Am ajuns în localitatea Canfranc, un sătuc mic de cca 450 locuitori,  la poalele munţilor din lunca râului Aragon.   Este considerat centru istoric al comunităţii autonome, atestat documentar în evul mediu. Era vestit pentru minele de minerale extrase şi prelucrate aici în aceea epocă. Aspectul pe care î-l are azi este o renovare după  o serie de incendii din a. 1944.  În a. 1915,  de către regele Alfonso al XIII a fost inaugurată staţia internaţională de căi ferate de aici ca un punct de comunicare feroviară cu Franţa.  Tot atunci  a fost  inaugurat şi tunelul Somport.  Legătura feroviară a  funcţionat până în a. 1970, când o garnitură de tren a distrus un pod în partea franceză, rămas nerenovat până azi. Clădirea staţiunei este considerată a doua,  după mărime, din Europa cu o lungime de 241 metri,  300 ferestre şi 156 uşi duble .