1
Ne-am pornit din Barcelona dimineaţa devreme. Până la Somport sunt cam 500 km., dar drumurile Spaniei sunt într-o stare atât de bună, că după cca 7 ore de mers cu maşina, cu două pauze de cafea, eram la primul punct al Drumului – Somoprt.
De aici începe Drumul Aragones : Somport - Puente la Reina, unul din cele patru artere ale „Drumului Frances”, preferat de către pelerini în epoca medievală, din sec. XII şi-a pierdut din popularitate (celelalte trei trasee îşi au începutul în Roncesvalles). Am optat pentru acest traseu încântată de mulţimea de monumente istorico-culturale şi frumuseţea naturii încântătoare! (vezi foto).
Sompotr -ul (Summus Purtus) se află în munţii Pirinei la o altitudine de 1600 metri, cel mai înalt punct din teritoriul Spaniei şi este scăldat de apele râului Aragon. Traversând un tunel lung şi foarte frumos iluminat am început călătoria de pe teritoriul francez. Natura, o încântare, de un verde intens, poteci şi poieniţe splendide, râuleţe care sclipesc pe aici pe acolo, printre pietrele seculare.
Tot aici se află şi primul alberghe (aşa se numesc căminele pentru pelerini, care la un preţ simbolic oferă pelerinilor un pat, duş cu apă caldă, bucătărie şi sufragerie (marea majoritate dispun de toate serviciile). Am servit o cafea, barmenul şi pe post de gazdă a căminului, a aplicat prima ştampilă în Credencial (paşaportul pelegrinului pe Camino de Santiago) şi am luat direcţia primului însemn - scoica cu razele Drumului iacobin şi săgeata galbenă.
Sompotr -ul (Summus Purtus) se află în munţii Pirinei la o altitudine de 1600 metri, cel mai înalt punct din teritoriul Spaniei şi este scăldat de apele râului Aragon. Traversând un tunel lung şi foarte frumos iluminat am început călătoria de pe teritoriul francez. Natura, o încântare, de un verde intens, poteci şi poieniţe splendide, râuleţe care sclipesc pe aici pe acolo, printre pietrele seculare.
Tot aici se află şi primul alberghe (aşa se numesc căminele pentru pelerini, care la un preţ simbolic oferă pelerinilor un pat, duş cu apă caldă, bucătărie şi sufragerie (marea majoritate dispun de toate serviciile). Am servit o cafea, barmenul şi pe post de gazdă a căminului, a aplicat prima ştampilă în Credencial (paşaportul pelegrinului pe Camino de Santiago) şi am luat direcţia primului însemn - scoica cu razele Drumului iacobin şi săgeata galbenă.
A fost o etapă scurtă de 7,5 km. prin munţi cu privelişti ce îmi atrageau atenţia în permanenţă. Drumul l-am parcurs uşor cam în 3,5 ore, dar care a făcut să vibreze intens sufletul. Am ajuns în localitatea Canfranc, un sătuc mic de cca 450 locuitori, la poalele munţilor din lunca râului Aragon. Este considerat centru istoric al comunităţii autonome, atestat documentar în evul mediu. Era vestit pentru minele de minerale extrase şi prelucrate aici în aceea epocă. Aspectul pe care î-l are azi este o renovare după o serie de incendii din a. 1944. În a. 1915, de către regele Alfonso al XIII a fost inaugurată staţia internaţională de căi ferate de aici ca un punct de comunicare feroviară cu Franţa. Tot atunci a fost inaugurat şi tunelul Somport. Legătura feroviară a funcţionat până în a. 1970, când o garnitură de tren a distrus un pod în partea franceză, rămas nerenovat până azi. Clădirea staţiunei este considerată a doua, după mărime, din Europa cu o lungime de 241 metri, 300 ferestre şi 156 uşi duble .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulţumesc pentru vizită şi mai poftim!