23.06.2009 Sangüesa - Monreal. Ziua a 6-a.

Din Sangüesa am ieşit în aceiaşi componenţă. După cca 11 km., am ales  traseul ce terce prin Rezervaţia Naturală din Lumbier. Un  defileu  lutos cu o lungime de 1300 m. şi o înălţime de 150 m. Trecerea are două tunele, unul dintre care este lung de vre-o sută metri obscur-obscur, fără lanternă nu te discurci. Prin mijlocul masivului muntos, curge râul Irati, apele căruia, au contribuit şi contribuie în continuare la formarea şi modificarea Rezervaţiei . Este un loc foarte frumos, unic în Spania, luat sub ocrotirea statului din a. 1987.  Mi-a plăcut foarte mult, deşi uneori îmi teceau purici pe piele. Pe coasta muntelui îşi au cuibul Condorii maro deschis. Sunt  într-un număr impresionant. Strigătele emise în zborul lor falnic, vuietul râului şi înălţimea muntelui te fac să te simţ prizonierul naturii. De fapt aceştea suntem, copiii naturii, nu stăpânii ei, cum ne place uneori să ne consideram.  
Urmând direcţia săgeţii am ajuns în localitatea Lumbier, arce se deschide în faţa ochilor, imediat după trecătoare. Un sătuc mic, curat... Aici e Ţara bascilor. Oamenii m-i s-au părut mai distanţi, dar sobri şi aranjaţi, judecând după aspectul curţilor şi al locurilor publice. Localitatea este centru omagierii  Sfântului Francisco Javier. Fost misionar evanghelist în sec. XVI a devenit patronul spiritual al provinciei Navarra.   Sărbătoarea,  numită Jovierada, adună în fiecare an, mii de oameni din diferite colţuri ale Spaniei. 
Restul traseului a trecut prin localităţi mici, cochete şi frumoase. Drumul deschis, mult soare, dar comod şi încântător. Nici nu obsevi cum parcurgi kilometrii lungi: te întreţii cu un pelerin, admiri un peisaj, faci foto, când rămâi de  una singură, cânţi, rosteşti poezii sau te pui pe gânduri… Libertatea de a allege îţi aparţine! 

Ultimul popas a fost Monreal. O localitate mică, curată, liniştită, are o biserică mare şi frumoasă.  Căminul este mic, comod, pelerini puţini, un loc perfect pentru odihnă după 30 km. parcurşi. A fost o zi frumoasă în care m-am simţit comod. Probleme cu sănătatea, slavă Domnului, nu am şi asta mă bucură şi mai mult! Doamne ajută şi mai Departe!

22.06.2009. Ruesta -Sanguesa. Ziua a 5-a.

Am ieşit din albergue pe la 5,30. Aşa a fost  înţelegerea în ajun cu Iliminada, Rosario şi cei doi Francisco. Unul fiind soţul Iliminadei, un cuplu din Spania, au o vârstă respectabilă: ea,  64 iar el 75 de ani, dar au o viteză de mers mai rapidă ca la un tânăr de 18 ani. Motivul,  era un urcuş prin munţi de cca  9 km. care pe răcoare se parcurge mai uşor. Aer de munte răcoros, curat, peisaje superbe! Urcuşul nu a fost atât de greu, am ţinit uşor  pasul cu aşii Camino-lui.  În localitatea, Unduesc de Lerda, am păşit pe  un drum vechi roman. Mergeam şi imi imaginam numărul mare de pelerini ce l-au călcat de-a lungul timpului lui şi eram mândră,  că de azi mă voi număra şi eu printre ei. 

Aici, am făcut un popas de dejun. Cu regret a fost umbrit de o veste tristă primită de Francisco, din Granada. Fabrica cumnatului său a ars noaptea trecută până în temelie. 

Localitatea este mică cu cca 60 de locuitori, dar foarte frumoasă, curată, îngrijită cu multe monumente istorico-culturale, care a putut conserva până azi faţada de urbă cu trecut istoric  glorios. S-a dezvoltat în jurul moşiei regelui de Navara, Sancho Garces I, care în a. 921 o dăruieşte mănăstirii San Salvador de Leire.

Am mers un timp împreună cu Francisco, mi-a povestit viaţa lui de familie, mi-a arătat poze. Are o casă foarte frumoasă cu curte, grădină, piscină,  multe figurine,  confecţionate de el însuşi, e meşter fierar. L-a marcat mult vestea primită de la cumnatul său, se gândeşte, să abandoneze Camino, ca să-i dea o mâină de ajutor la refacerea fabricii. A trecut prin multe şi a rămas cu sufletul mare!  

La o distanţă de 10 km. de Undues de Lerda se afllă Sanguesa, o perlă adevărată a traseului, care s-a desvoltat untens după sec.12 şi datorită poziţiei ce o are pe Camino de Santiago. Pe drept cuvânt se consideră cea mai frumoasă localitate de pe ruta Somport - Puenta la Reina, împânzită de edificii istorico-culturale. Imaginile foto vorbesc de la sine. M-a impresionat şi prin aspectul curat al străzilor, împodobite cu flori vii prin care am simţit  dragostea localnicilor de locul unde trăesc. Mi-am amintit de anturajul de la noi. În casa frumos, curat iar afară te împedici în buruene şi mizerie. Cred, că suntem văduviţi de dragostea pe care am remarcat-o în Sanguesa. Dacă vrem să fim acceptaţi ca europeni trebuie să lichidăm acest handicap! Cum? Simplu. Fiecare să înceapă de la uşa casei lui: curăţenie făcută regulat şi păstrată, şi plantaţi flori! Florile pe lângă faptul că  îţi bucură ochii prin frumuseţea lor mai au grijă şi de sănătatea noastră. 

Din tradiţiile contemporane ale localităşii,  mi-a plăcut ideea Festivalului bucatelor medievale. Este organizat vara, în culuarul Convento del Carmen, drept o prestigioasă activitate gastronomico-culturală a celor mai iscusiţi bucătari. Pe lângă programul cultural - artistic impresionant, vizitatorii pot savura şi aprecia bucatele expuse aici. 

Seara, majoritatea dintre cei 14 pelerini, ne-am adunat în sufragerie. Clădirea căminului pelerinilor este mică, dar bine întreţinută. Dormitoarele sunt spaţioase, bucătăria înzestrată cu toată tehnica, are multe cabine de duşi cu apă caldă. Erau pelerini  din Italia, Germania, Franţa, Danemarca, Japonia, Corea, Suedia, Moldova şi Spania desigur. Sse auzea vorbă în toate limbile posibile iar unde nu reuşeam prin cuvinte ne îngelegeam prin semne. Era o comunicare şi o armonie perfectă! Aceasta este una din magia Camino de Santiago.