Din Puente de Villarente am pornit dis-de-dimineaţă pe răcoare, bine odihnită şi cu o dorinţă aprigă de a ajunge cât mai repede în Leon. Drum de ţară, uşor, moale, departe de caroserie, printre dealuri şi văi. Cerul înalt, clar, Soarele harnic, chiar de la începutul zilei, vântul destul de răcoros, chiar pişca puţin pielea. Din motiv că, în albergue am fost doar cinci persoane, dintre care două perechi, majoritatea traseului l-am parcurs în singurătate, în armonie cu mine însumi. Mergeam cu spor, uşor, de parcă picioarele mele devenise aripi… În urma mea, la o distanţă de vreo 150 m. mergea un cuplu din Madrid, permanent î-i ţineam în vizor, pentru orice ventualitate. La un moment am avut o mică ezitare cu direcţia Drumului. M-am oprit să-i aştept. Între timp a întrecuţ pe lângă mine în viteză mare un pelerin, care m-a îndrumat pe unde să merg. El şi-a continuat Drumul cu aceeaşi viteză, iar eu în ritmul meu. Aproape de intrare în Leon m-a aşteptat şi restul Drumului l-am parcurs împreună. Se numeşte Aurel. Să fi avut vreo 60 ani. Mi-a povestit, că este de baştină din Ponferada, că a început Drumul la fel ca mine din Samport. Zilnic parcurge în medie câte 35 km., se grăbeşte să ajungă acasă, fiindcă între timp s-a înrăutăţit starea sănătăţii tatălui-său şi va fi nevoit să întrerupă pelerinajul. M-a însoţit până în Piaţa Catedralei. Se temea să nu mă rătăcesc prin oraş şi aici ne-am despărţit. În Piaţa Catedralei am ajuns pe la ora 9 dimineaţa. Am reîntâlnit mulţi pelerini cunoscuţi cu care am discutat. Am găsit un loc unde să-mi las bagajul şi am început exursia prin oraş. Pentru început am intrat în Cadetrala. Un edificiu de o grandoare împresionantă în exterior şi de o frumuseţe sublimă în interior. Splendidă operă de artă gotică spaniolă, realizată de arhitecţi francezi în sec. 13. Se evidenţiază în deosebi faţada formată din cicni arcuri (finisate în sec. 13). Mai are trei intrări împodobite cu uzoare încântătoare şi două turnuri în stil gotic a câte 65 şi 68 metri înălţime. Se îndinde pe o suprafaţă de: 90 m. lungime, 29 lăţime şi 30 înălţime. Iinteriorul Catedralei este împodobit de 1800 metri de vitralii policromatice originare din evul mediu, care împodobesc cele 125 de ferestre. Este recunoscut ca cel mai frumos interior de cult din lume. Asupra mea a produs o impresie enormă, mi-a umplut sufletul de emoţii. Mergeam prin Catedrală şi nu contunuam să mulţumesc Domnului pentru bucuria ce mi-a dat-o să o cunosc şi să o trăiesc. Am părăsit cu greu Catedrala. Ştiiam, că în acest minunat oraş sunt multe obiecte istorice pe care mi-am propus neapărat să le văd, acesta este şi motivul pentru care am venit mai devreme. Am făcut un tur prin Piaţa Catedralei, un veritabil muzeu în aer liber ce abundă în monumente. Apoi am luat-o pe Piaţa Mayor, adică Mare, spre Casa de Botines, lucrare reprezentativă a vestitului arhitect Gaudi, din Barcelona. Paltul Guzmanes, clădirea Muzeului din Leon, unul dintre cele mai vechi din Spania, Casa Consistorial, San Marcos, o bijuterie a stilului renaşterii, actualmente Parador (Hotel) Naţional de lux. Se spune, că pe timpul când funcţiona ca spital, fiecare pelerini primea câte un baton de pâine şi ca să evite primirea repetată, pe bastonul pelerinilor l-i se făcea un semn. Apoi am urcat spre biserica “San Isodro” , încă o perlă a arhitecturii leoneze. Tot admirând arhitectura, nici un am observat cum s-a făcut ora unu. Am mers spre albergue trecând din Piaţă în Piaţă, una mai frumoasă ca alta. Alberguele se află în mănăstirea de maici, iar în faţa lui o altă măreaţă construcţie, biserica Santa Maria del Mercado. Oraşul e mare, deci şi rândul la cazare esta pe măsură. Stând la rând am reîntâlnit mulţi cunoscuţi, animaţie, bucurie. Am făcut cunoştinţă cu un pelerin, profesor din Nordul Spaniei, pe nume Ignacio. Alberguele de aici este donativ şi primul în care femeele şi bărbaţii sunt cazaţi în încăperi separate. Mi-am aranjat patul, apoi m-am odihnit puţin. Mai târziu l-am sunat pe David, un medic maseor, pentru care aveam de transmis un mic semn de atenţie de la Leonid, am convenit la o vizită după ora 4. Am reluat visita oraşului, iarăşi cu Catedrala, fascinată de frumuseţea ei. Am trecut pe la cabinetul lui David. Cunoştinţa cu el a fost de o mare revelaţie pentru mine. Am cunoscut o persoană atentă, sensibilă, concluzia vine de la numărul mare de solicitanţi ai serviciilor lui, publicítate gratuită transmisă de la pelerini la pelerin. Mi-a făcut şi mie un masaj, mi-a dat sfaturi referitor la alimentarea corectă. Foarte captivant a povestiti despre energia Drumului lui Santiago şi cele şapte ciacre ale lui, despre importanţa oraşului Leon pe acest traseu. Mi-a lăsat impresia de un tânăr cu un suflet bogat! Am revenit la excursie şi am cutreierat stradă cu stradă până la ora 9, 30 noaptea! Am intrat în panică, brusc mi-am amintit, că albergule se închide la această oră! Dar, spre norocul meu, porţile se redeschid după slujba religioasă, care se termină mai târziu. Am intrat fără probleme, mai greu era cu picioarele mele. Am făcut un calcul: azi am mers prin oraş mai mult de 10 ore! Sunt foarte obosită… Am văzut atâtea, dar multe încă nu am reuşit să văd. Îmi doresc să mai pot reveni în Leon.
