A fost o etapă foarte frumoasă! Traseul a trecut prin munţii acoperiţi de vegetaţie verde suculentă, hrănită din seva râului Aragon, ce-şi poartă apele printre pietre şi copacii seculari. În prima jumătate a zilei, am fost încercati de o ploiţă uşoară care a căzut ca nişte şoapte de alint peste arborii însetaţi. La un moment, ne-au ajuns din urmă doi pelerini, pe nume Rosario, un italian, care era a 4-a oară pe Camino şi Francisco, un spaniol din Granada, care făcea al treilea Camino. Am făcut prezentările de rigoare şi peste vreo 10 minute ştiiam deja multe detalii din biografia lui Francisco: că a locuit mulţi ani în Barcelona, a lucrat la o întreprindere ca inginer, unde a suferit un grav accident de muncă, după care patru ani a stat ţintuit la pat, a suferit multe operaţii, implanturi la diferite părţi ale corpului, medicii nu-i dădeau mari şanse de viaţă, dar prin îndârgirea şi tăria lui de caracter s-a ridicat din pat şi mai mult chiar poate parcurge zeci de kilometri pe zi fără mari dificultăţi! Partea cu sănătatea a soluţionat-o, dar cea de familie este mai complicată - cu soţia nu se împacă bine, dânsa nu vede alt scop în viaţă decât să dădăcească nepoţii, spre deosebire de dânsul, care este o fire activă îi place viaţa, vrea să iubească şi să fie iubit! E bine, nu!? Şi ceea ce nu a găsit în casă a întâlnit pe Camino, acum câţva ani a cunoscut o femee din Italia, de care s-a îndrăgostit, o iubeşte şi cu care întreţine relaţii armonioase. dar soţia nu vrea să-i accepte divorţul. Nu-l iubeşte şi nici nu-l eliberează. Ne-am despărţit de el cu senzaţie că este un om cam ciudat, dar pe parcurs i-am înţeles păsul.
Am continuat Drumul împreună cu Lola, prietena mea din Barcelona, care a hotărât să mă însoţească vreo câteva zile, pentru a mă întroduce mai uşor în atmosfera pelerinajului şi î-i mulţumesc şi pe această cale. Eu am iniţiat discuţia despre energia oamenilor, teoria vampirismului. A fost o discuţie foarte interesantă în mijlocul unei naturi incântătoare! Am traversat vreo cinci localităţi, în care am întâlnit cel puţin două obiecte de interes istorico-cultural, de care abundă Spania. Pe la ora patru după ameasă am ajuns la Jaca. Ne-am cazat în alberghe, duş, spălat, am servit masa şi apoi înarmată cu aparatul foto am pornit să cunosc localitatea.
Un orăşel frumos, curat cu multe flori şi locuri de interes cultural, ca o bijuterie! M-a impresionat mult Catedrala apostolului Sfântul Petru, un edificiu din sec. XI, prima catedrală romanică creştină ridicată în Peninsula Iberică de o dimensiune şi frumuseţe impunătoare. În zilele noastre în ea îşi are sediu Muzeul Diocesano. Altă pierlă arhitecturală este clădirea Casei Consistorial de Jaca, construită în sec. XVI, pe faţada căreia se află blazonul oraşului. Pe lângă faptul, că este sediul administraţiei locale, tot aici se află Arhiva Municipiului Jaca, un veritabil patrimoniu istorico-cultural inegalabil, una din cele mai importante din Spania. De mare interes este deasemenea - Mănăstirea de maici "Benedictinas", care reuneşte două biserici "de sus" şi "de jos" din epoca romanică, renovată în sec. XVIII. Eram fericită de atâta frumuseţe şi nu conteneam să-i mulţumesc Domnului pentru această ocazie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulţumesc pentru vizită şi mai poftim!