Pornirea a fost ca de obicei pe la 6 dimineaţa. Mi-am luat rămas bun de la Lola, pleca ca gazdă la un alberghue de lângă Finistere, de la Maria din Franţa, care suspenda pentru acest an Drumul aici şi împreună cu alţi pelerini am început epata. Până la Asofra era numai urcuş, dar graţie timpului răcoros de dimineaţă a fost uşor. Cam la vreo 2 km. de Asofra, la un moment dat, văd, că ieşă dintre vii un căţel, după coada tăiată mi-am dat seama că e de casă. Trebuia de văzut cum cerşea mâncare acest căţel! Sărea, se gudura, făcea o atmosferă, că nu puteai să-l refuzi. I-am dat şi eu o bucată de tartină, a luat-o, a asuns-o într-o ţavă, a revenit şi iarăşi şi-a reluat programul. Mă îndepărtam de el cu gîndul, cu iată şi aici sunt persoane fără suflet, cum o să supraveţuiască acest căţel printre vii şi mare mi-a fost mirarea când la intrare în localitate a trecut pe lângă mine în fugă şi a luat-o pe o stradă. “Da, m-am gândit, eu, sunt şi căţeii cerşetori iscusiţi”.
În Asofra, un sat mic de origine arabă, am servit micul dejun. Chiar în faţa barului ce înălţa măreaţă, biserica parohială, o construcţie din sec. 16-17. La intrare în localitate am văzut un stâlp din piatră cu simbolul justiţiei imprimat pe el. Originea acestor stâlpi datează din época medievală, când localităţile mici creşteau rapid, iar semnul respectiv servea ca un avertisment posibililor infractori, că aici există justiţie.
Apoi drumul a urmat spre Cirueña, la poalele căreia am urcat un povârniş destul de lung. Drept recompensă în vârf ne aştepta o poiană bine amenajată pentru odihnă, ne-am tras sufletul, ne-am potolit setea cu apa rece din izvor… şi încă 6 km. până la
Santo Domingo de la Calzada.
Istoria acestui oraş este strtâns legată de numele lui Domingo Garcia, originar din localitatea vecină, Viloria, care şi-a dedicat o bună parte din cei 90 de ani de viaţă, îmbunătăţirii condiţiilor pentru pelerini. După terminanarea studiilor la mănăstirea Valvanera, face cerere de admitere la mănăstirea Cogolla din San Milan, dar este refuzat si devine ajutor de pastor papal al lui Gregorio de Ostia. După decesul acestuia se retrage într-un schit pe malul râului Oja şi îşi pune viaţa în slujba pelerinilor de pe Camino de Santiago. Numele de “Calzada / Drum” i s-a atribuit de la străduinţa pe care a depus-o pentru îmbunătăţirea drumul roman dintre Najera şi Santiago de Compostela. A construit un pod peste râul Oja, a defrişat cu mâinele proprii păduri pentru scurtarea drumului, a construit clopotniţa Santa Maria, biserica, spitalul pentru odihnă şi tratament al pelerinilor, care s-au păstrat şi până azi. După moarte, în a. 1109 la mormânt lui a fost înălţată o biserică, reconstruită în timp în actuala Catedrala cu o măreaţă clopotniţă în stilul baroco, care i-a înveşnicit numele şi faptele.
Despre faptele lui continuă să dăinuie slava prin mulţimea de legende despre minunile terapeutice ale mormântului lui asupra persoanelor cu probleme de sănătate. Interiorul Catedralei conţine nouă panouri, ce povestesc de minunile săvârşite de Santo Domingo. Colivia atârnată de perete cu o găină şi un cucoş vii, de culoare albă în ea, fac aluzie la legenda despre un tânăr condamnat la moarte prin strangulare, pentru o faptă de furt atribuită pe nedrept. Disperaţi , părinţii au mers la Santo Domingo, să-l roage pentru dreptatea fiului său, apoi şi-au continuat pelerinajul la mormântul lui Santiago. Santo Domingo i-a ridicat picioarele şi l-a ţinut viu până au revenit părinţii lui din pelerinaj. La revenire, mama băiatului a alergat la administratorul satului, pe care l-a găsit la masă cu o găină prăjită înainte. I-a povestit cele întâmplate, la care el i-a răspuns: „Fiul tău este viu ca şi găina asta prăjită!”. În momentul următor găina s-a zbătut şi a cântat cu un refren bine cunoscut:” Santo Domingo unde de frică a cântat găina rumenită”.
Actuala clădire a Catedralei Santo Domingo de la Calzada conservă o bună parte a clădirii bisericii romane ridicată în sec. 12. În a. 1460 a fost introdusă tradiţia cu găina şi cucoşul viu, iar în sec. 16 a fost construit mauzoleul lui Santo Domingo. Am văzut un monument istorico-spiritual de o măreţie şi frumuseţe nemaiîntâlnită.
De aici peste podul medieval, construit de Santo Domingo, drumul a continuat spre Grañon. O lacalitate mică, menţionată în arhivele istorice din sec. IX, dar carea avea o cetate de protecţie împotriva arabilor, două mănăstiri, două spitale pentru pelerini. Pe locul mănăstirii San Juan se înalţă biserica San Juan de Bautista ce datează din sec. 14. Interiorul ei este împodobit cu un original şi valoros altar lucrat între a.a. 1545 -1556 de maeştrii Natuera Borgoñón şi Bernal Forment.
În Grañon, alberguele se află în incinta bisericii. Paturi nu există, pelerinii dorm direct pe podea, pe saltele, după tradiţia veche de pelegrinaj. Atmosfera este diferită de alte albergue de pe Camino, datorită tradiţiilor ce le promovează, dar şi a mărinimoaselor anfitrioane de aici. Gazda, o doamnă de vreo 45 ani, pe nume Mina, ne-a tratat ca o mamă. S-a oferit să-mi facă masaj la picoare, am vorbit ca două vechi cunoştinţe şi ce-i interesant, am aflat, că azi dimineaţă, la o cafea în barul din localitate, i-a cunoscut pe Francisco, Rozario şi Lola. Ne-a servit pe toţi cu ce avea în frigider. A fost o plăcere să o cunosc pe Mina! Seara am participat la misa. A fost o slujbă emoţionantă, preotul ne-a scos în faţă şi ne-a binecuvântat. Cina cu bucate alese am servit-o în comun în mare animaţie şi veselie, în deosebi sau veselit americanii. Apoi, doritorii, am urcat în Capela bisericii unde am participat la un eveniment special. Aşezaţi pe scaune în semicerc, la lumina unei lumânări, ce o transmiteam din mâină în mâină, fiecare spunea în voce sau în gând ce semnificţie are pentru el Camino. Emoţiile îi aduceau pe unii până la lacrimi. Apoi ne-am ridicat, am făcut un cerc ţinându-ne de mâini şi fiecare în limba sa a rostit “Tatăl nostru”, ne-am îmbrăţişat pe rând cu fiecare şi cu urări de “Buen Camino” (Drum Bun) ne-am despărţit. Aceaste evenimente speciale te introduce în filosofía Drumului lui Santiago şi îţi purifică sufletul … A fost o zi plină de frumuseţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulţumesc pentru vizită şi mai poftim!