Am început călătoria din Logroño, ca de obicei, când se jena de zi. Am ieşit cu Susana, o pelerină din Suedia. Dânsa era a doua oară pe Camino, prima dată a făcut etapa de la Burgos până la Santiago, partea finală, iar de data aceasta face începutul traseului. Este profesoară de matematică, fire comunicativă, vorbeşte fluend spaniola. Ieşirea din oraş m-i s-a părut insuficient de semnalizată. Poate şi din causa întunericului, dar untr-un timp pierdusem din vedere, insemnul Drumului, săgeata galbenă. În întâmpinare venea o ceată de tineri gălăgioşi, ieri a fost duminică şi noaptea a fost agitată. Susana i-a întrebat, dacă un ştiu cumva unde urmează Camino, din replicile aruncate s-a dovedit a fi un grup de ţigani din România, care vorbeau foarte urât. Am rămas cu un gust amar de la această întâlnire…
Drumul a urmat pe malul unui lac cu nufări, ne-a bucurat cu privelişti frumoase şi nici un am observat când am parcurs 1 1 km. până la Navarrete. Pe traseul erau mulţi pelerini. Am făcut cunoştinţă cu un spaniol, pe nume Carlos de vreo 65-70 ani. Pentru vârsta lui arăta super! Mergea şi vorbea cu aceeaşi viteză, adică repede! A povestit, că ultimul pelerinal l-a sfârşit acum o lună în urmă şi iată-l din nou printre pelerini. Am mers cu el până la Navarrete, am servit dejunul împreună, apoi fiecare a urmat drumul în ritmul său. Ne-a sfătuit să mergem azi, până la Asofra, că alberguele de acolo e mai comod.
Înainte de a intra în localitate am trecut pe lângă ruinile unui spitalul pentru pelerini „San Juan de Arce”(sec. 12). Rămăşiţele căruia au fost descoperite recent, în urma săpăturilor arheologice. Spre finele secolului X poarta şi ferestrele din acest spital, au fost demontate piatră cu piatră şi reinstalate la cimitirul municipal din localitate. Astăzi pot fi admirate de mulţimea de persoane ce trec pe aici (vezi foto).
Localitatea Navarrete este aşezată pe o colină, e mică cu o populaţie de cca 2200 locuitori.
Este faimoasă graţie meşterilor în obiecte de ceramică şi piatră şi a numărul mare de crame, construite la poalele muntelui, a vinurilor deosebit de gustoase apreciate în multe ţări ale lumii şi a caselor frumoase, împodobite cu blazoanele foştilor proprietari. De mare interes este biserica „Asuncion de Navarrete”, vestigiu din sec. 16-17. Este o construcţie măreaţă în trei nivele cu o turlă şi crucea în vârf. Interiorul este împodobit de un inegalabil altar pe coloane îmbrăcate în aur, lucrarea pictorului Riojano, renumitul maestrul al stilului barocco din sec. 17.
Datorită istoriei interesante şi a monumentelor istorice oraşul Navarrete este declarat Comunitate istorico-artistică.
Din Navarrete, Camino a urmat prin faimoasele podgorii de vii, spre o localitate mică, așezată pe colină cu numele Ventosa. Printre puţinele casele se înălţă clădirea bisericii San Santurnino, sec.16-17. De aici, prin văi şi coline (una îi cinsteşte numele lui San Anton), prin mijlocul podgoriilor, m-am apropiat de oraşul Najera.
Numele de Najera, în arabă înseamnă „între două stânci” şi arată de fapt amplasarea şi originea lui. A fost recucerit de către regii din Navarra şi Lion în a. 923. După distrugerea oraşului Pamplona în sec. XI de către arabi, capitala regatului de Navarra este mutată în Najera. Din acele timpuri Drumul spre Santiago trece prin acest oraş. Râul Najerrilla desparte oraşul în două părţi : antică, Cartierul Adentro (din interior) împânzit de biserici, mănăstiri şi spitale pentru pelerini. A doua - Cartierul de Afară, cu clădiri moderne cu o largă expansiune industrială. Ambele maluri sunt unite de o alee pietonală peste un pod din piatră cu opt arcuri, succesorul altui pod din sec. 12, opera arhitectul santificat San Juan de Ortega.
În Najera a fost bătută prima monedă creştină. În a. 1052 regele Don Garcia, unul dintre marii regi ai Navarrei a fondat aici mănăstirea şi biserica Santa Maria la Real. Interiorul ei este împodobit cu fragmente din legenda Ordinului cavalerilor „Orden de la Terraza”. Legenda povesteşte, că în timpul unui vânat, Don Garcia, a urmat zborul vulturului regal până într-o peşteră. Aici a descoperit imaginea Maicii Domnului care şedea pe terasa luminată de o lampă, iar la picioarele ei erau aşternute flori de nufăr. Această privelişte l-a încântat şi a hotărât să întemeeze primului Ordin al cavaleriei spaniole cu numele de „Orden de la Terraza”. Mai jos de biserică se află Panteonul regal, în care din epoca medievală îşi duc somnul de veci regii Navarrei.
Aici călătoria mea s-a sfârşit, pentru azi. Încă 6 km. până la Asofra îmi păreau imposibili. Am mers la albergue şi aici ce surpriză! Eram primul pelerin! Drept că foarte curând încăperea s-a împlut, dar totuşi… prima sosită! La restaurantul „La mezon de comida buena Yantar”, unde am luat prânzul am cunoscut două tinere din România. Au rămas mirate de prezenţa mea aici, nu mai întâlnise pe nimeni nici din România nu tocmai din R. Moldova. Seara am revenit cu Lola, care era în drum spre un loc de lucru şi am descoperit coincidenţa. De câte ori trece prin Najera ea la fel serveşte masa în acest restaurant. Tinerele din România, profitând de prezenţa Preşedintelui Asociaţiei Camino de Santiago din Najera, care tocmai lua cina, au ţinut să mă prezinte cu mândrie, că sunt de a lor! A fost o zi plină de locuri şi impresii frumoase. Iar vizita Lolei mi-a ridicat moralul. Mâine va fi alta şi mai frumoasă!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulţumesc pentru vizită şi mai poftim!