27.06.2009 Ziua a 10-a: Torres del Rio - Logroño

Ne-am pornit când se crăpa de ziuă. Era o dimineaţă splendidă.  Cerul senin,  aerul răcoros, ce  pişca un pic pielea, dar în acelaşi timp crea senzaţia de confort. 

Cu regret, am avut dreptate,  ligamentul de la laba piciorului drept mă durea supărător… De fapt ultimele zile senzaţia de durere de picioare este aproape permanentă, în deosebi după o pauză de odihnă mai lungă. Dar e adevărat şi faptul, că după vreo câteva minute de mers, totul revine la normalitate de pacă nici nu m-a durut nimic.

Primii 11 km. i-am parcurs delectaţi de vocea lui Francisco, care ne-a cântat cântece din Andalucia, frumoase şi bine interpretate. În anii de liceu, a cântat  în corul televiziunii locale. Se simte pergătirea muzicală!

Şi tot aşa pe aripile cântecelor, am ajuns la Viana, un oraş de o frumuseţe inegalabilă şi cu o istorie bogată.

Amplasarea sa  la hotarul a două provincii – Navarra şi Castilla i-a favorizat evoluţia  pe parcursul istoriei. În sec. I regiunea a fost intens populată de către coloniştii romani, care primeau în dar, ca recompensă pentru vitezie în lupte, loturi de pământ.  De obicei,  localităţile erau întemeiate pe malul râului Ebro sau în apropiere de căile de comunicare.  Cu trecerea anilor,  s-au extins în sate şi oraşe importante. Multe din bisericuţele (schituri) construite în acea perioadă stau şi azstăzi în picioare.
În a. 1219 regele de Navarra Sancho al VII (numit cel Puternic) construieşte o cetate de protecţie la hotar cu Castilia, dotată cu toată infrastructura.  În scopul  întreţinereii pe timp de pace şi apărare în caz de  atac, încurajează  popularea cetăţii, prin acordarea diferitor înlesniri,  Îl declară legal dret oraş - „Privilegiul Vulturului”, deschide drumuri comerciale şi creează toate condiţiile ca Drumul lui Santiago să treacă prin localitate. Pentru aceasta au fost construite poduri, spitale, case frumoase, biserici împodobite cu ornamente din piatră. Frumuseţea lor este încântătoare, incredibil de realizat, că au fost făcute de maină de om în acele timpuri îndepărtate. Epoca de glorie a oraşului a început în a. 1421, când regele de Navarra, Carlos al III-lea instituie Regatul Viana. Evenimentul a fost prilejuit de naşterea primului său nepot, Carlos. A obligat localităţile din împrejurime să facă donaţi pentru ca viaţa  urmaşului său să fie la nivelul stării sociale. Această tradiţie este încă păstartă. Astăzi, oraşul Viana, este proprietatea Principelui Spaniei, Don Filipe de Borbon şi a Doamnei Leticia Ortis Rocasolano. De-a lungul secolelor oraşul Viana a avut   etape de evoluţie şi regres, dar în pofida interperiilor vremii,  azi este un oraș  pe o suprafaţă de 78.6 km, cu o populaţie de cca 3600 persoane, frumos, îngrijit. Are aerul şi energia unei localităţi pline de magie, ce-ţi captivează atenţia de la primii paşi şi îţi face sufletul să vibreze de fericire!  
Sinceră să fiu, am părăsit cu greu oraşul Viana, dar Drumul trebuia urmat.

 

După încă  10 km. de Viana am ajuns în localitatea de cap a regiunii La Rioja  - oraşul Logroño. Regiunea este vestită pentru vinurile roşii, gustoase şi apreciate în lume. Mai este numită şi „aurul roşu” al Spaniei. Chiar la intrare în oraş, conform unei tradiţii stabilită de ani, am trecut pe la casa Doamnei Felisa, o doamnă  cu multă dragoste pentru pelerini.  Când era în viaţă,  îndemna cu drag  pelerinii sa-i calce pragul casei şi îi servea cu ceai, cafea, dulciuri, băuturi răcoritoare. Acum pe post de gazdă este nepoata ei, care  ne-a aplicat ştampila în Credencial şi înainte. 
Logroño, este un oraş contemporan cu străzi şi bulevarde largi, cu o reţea de magazine bogate. Are o populaţie de 130 mii locuitori. În trecut i se mai spunea „oraşul pe două poduri”, datorită celor două poduri construite peste râul Ebro. Din sec. X este traversat de mii şi mii de pelerinii ai Camino-ului de Santiago. Într-o măsură considerabilă şi acest fapt a contribuit la înflorirea oraşului, care pe drept cuvânt este împânzit de monumente istorico-culturale de importanţă naţională şi mondială. (Imaginile foto sper să Vă convingă, că am dreptate). Intrarea în oraş am făcut-o pe un frumos pod din piatră renovat la finele sec. XX, substituind un altul medieval din piatră, construit din iniţiativa regelui Alfonso al VI-lea pe la finele sec. XI, drept obiect strategic al Drumului lui Santiago. Chiar de la intrare atenţia este atrasă de turlele a două perele arhitecturale din acea epocă: faimoasa biserică Santa María de Palacio, sec. 11-12,  în care se conservă un preţios portic în stil gotic. Are  turlă în formă de piramidă-ascuţită, numit de către localnici „acul”. Izvorului medieval cu apă cristalină de la intrare, îţi potoleşte setea  şi îţi dă forţe de a merge mai uşor. De mare interes este biserica parohială Santiago, sec. 15-17, catedrala „Santa Marìa de la Redonda”, sec. 15, cu două turle gemene, biserica -  San Bortolomè, sec. 12-15, o perlă a epocii romane şi mănăstirea San Francisco, care sunt încadrate armonios între clădirile moderne şi conferă oraşului Logroño un farmec şi o încântare deosebită.
În oraş am ajuns destul de devreme.  Aici, din motive de sănătate, m-am despărţit de prietenii mei cu care am călătorit 9 zile  cu speranţa că ne vom reîntâlni în curând, dar cine ştie…
La acea oră, căminul pentru pelerini era încă închis. Am mers în centru, să cunosc oraşul şi aici, într-o cafenea am cunoscut o pelerină, pe nume Tatiana, rusoaică. Este născută şi trăiește toată viaţa în Germania, dar cunoaşte foarte bine limba strămoşilor ei, vorbeşte rusa în casă şi copii ei o vorbesc la fel de bine. M-a convins fiica ei de 30 de ani, cu care făcea pelerinajul. A fost o plăcere să le cunosc, sunt persoane plăcute, inteligente. Am găsit multe lucruri în comun, chiar şi cunoscuţi comuni. Ciudat, dar,  s-a adeverit intuiţia mea. Încă la începutul călătoriei, î-i vorbeam Lolei, că presimt, că voi întâlni pe Camino vorbitori de limbă rusă. Miracolele Camino-ului au început…